The subway
Sa incep si eu. Cum deja a ajuns la moda, imi fac un jurnal, cine stie poate mai tarziu o sa imi prinda bine citind aceste scrieri si amintindu-mi de vremurile dragute sau cele nu atat de placute din viata mea de pana acum.
25.08.2008 11:11 PM
Am terminat munca, cu brio pe la 9 si ceva, dupa ce am stat in birou mai bine de 3 ore fara sa fac mai nimic, asteptand sa vina Lutfi (seful meu) care toata ziua a umblat nush pe unde, facand nu mai stiu e ce combinatii in folosul companiei. Nu numai ca ma plictiseam de moarte dupa ce a plecat toata lumea de pe la birou, ba ca sa fie totul asa “a la cart” a mai venit un nene care l-a asteptat pe Lutfi cam 50 de minute. Un nene care urmeaza din cate am inteles eu sa lucreze cu noi pe acolo, bagator de seama banuiesc, ca este turc si nu stie romana nici o boaba.
Norocul meu era ca stia engleza si am putut purta o conversatie si inca una destul de interesanta, povestindu-mi viata lui, ce facea el prin Turcia si ce lucra pe acolo, un lucru destul de captivant si placut in acelasi timp pentru mine. Probabil ca asteptarea ce urmase ma facea sa fiu atat de entuziasmat de ce zicea omu ala, nu ca ar fi fost ceva interesant 
Intr-un final apare si Lutfi cu maica-sa si cum era deja de banuit, de cand i-am vazut, am ramas eu cu coana mare, uitandu-ne unu la altul si vorbind din priviri ca alta cale de comunicare nu era si aici tin sa mentionez ca baba nu stie o boaba engleza si de romana nu mai zic.
Stam noi si asteptam mai bine de juma de ora sa iasa din birou cei doi “crai” care puneau viitorul companiei la cale.
Intre timp, bineinteles ca nu ma abtin si ma apuc sa o sun pe Ioana, incercand sa repar ceea ce stricasem mai devreme prin felul meu de a fi. Cum bine se stie, dar se pare ca nu prea am avut destul farmec sau probabil ca sarisem calul destul de mult, incat nu mai spalam eu murdaria nici cu tot detergentul din lume.
In fine, treburile se calmasera dar doar atat, in rest nu se schimbase nimic in comportamentul ei, un comportament destul de enervant pentru mine, ca si atunci cand a venit de la Roma. Acum stau si imi pun 1000 de intrebari si analizez profound, atat de profund incat a cam inceput sa ma doara capul.
E deja 11:30. Stau cu telefonul in mana si imi tot vine sa o sun dar ceva ma tine in acelasi timp si sincer nu stiu ce. Partea buna sau cea mai trista, sincer nu mai stiu ce sa cred, a lucrurilor este ca nu mai simt acelasi lucru pentru ea. De cand a inceput sa tot umble departe de mine, ceva parca a inceput sa dispara. Sa fie oare dragostea ? Sper din tot sufletul sa nu. Read more
Tags: andrei, bucuresti, semi fictiv, wtf?!?
bye bye beautiful
Ziua fusese epuizanta. Mormane de dosare, prezentarile ce trebuiau predate de ieri, calculatorul care pur si simplu nu tinea cu mine. Un gol enorm in stomac. Mancarea pe fuga ingitita rapid intre 2 restarturi. Cafeaua care deja a inlocuit apa.
23:30, incet, incet ajung sa imi vizitez casa de fiecare data cand trebuie sa ies din birou. Zapusala asta apasatoare nu ajuta cu nimic. Vantul a renuntat de mult. Cate o scurta adiere, parca furata imi atinge fruntea. Mai mult ma necajeste. Nu mai imi suport parul. Simt fiecare picatura de sudoare cum se scurge incet pe gat, pe spate. Ma gadila. Camasa se dezlipsete de pe corp cu fiecare pas pe care il fac. Inca putin si ajung acasa.
Picioarele ma omoara si parca strada asta a fost pavata cu gropi in mod intentionat. Simt praful de pe picioare iar calcaiele deabia. Incep sa cedeze picioarele, totusi functioneaza din reflex, se clatina cu fiecare groapa in care calc. Un mars mai epuizant decat in armata, mai ramane sa se rupa un toc si ziua asta va fi perfecta. Read more
Tags: semi fictiv
nameless
Post importat de pe http://ro.netlog.com/ct27stf/blog
Superb, dupa arsita din timpul zilei, chiar aveam nevoie de baia asta. E mult mai fain noaptea, scapi de alglomeratie, nu se uita nimeni la tine, e asa placuta linistea asta.
Marea nu e agitata, pot sa plutesc in voie. E chiar surpinzator de calda apa.
Undeva in orizont se vede statiunea, e luna plina, lumineaza perfect.
Incet incet valurile m-au adus la mal. Mai stau, imi place la nebunie, simt cum valul pleaca si trage odata cu el nisipul de sub mine. Vine altul, imi loveste usor picioarele, super calda apa, as putea sa stau asa tot restul vietii.
Huh? What the … ?! … ah! … turisti astia …
deja era prea frumos sa tina …
Read more
Tags: personal, semi fictiv
-
Find It
Contact me
-
About
This is an area on your website where you can add text. This will serve as an informative location on your website, where you can talk about your site.
-
Recently Written
-
Categories
-
Blogroll
-
Admin
