Developing for Facebook

The Docs

https://developers.facebook.com/docs/reference/php/3.2.3

The SDK

https://github.com/facebook/facebook-php-sdk/blob/master/src/base_facebook.php

The End.

jLUAQuo

Cel mai bun sfat despre relaţii dat vreodată

Este următorul: Încetaţi să mai daţi sfaturi!

Nu sunt doi oameni pe planeta asta care să gândească identic. Da, ok, sunt concepţii sociale pe care mulţi le împărtăşim. Avem puncte comune. Dar la sfârşitul zilei toţi suntem unici în gândire şi în acţiuni.

Dacă pentru tine a mers o soluţie, nu înseamnă că va merge şi la mine, chiar dacă gandim 99% lafel.

Şi eu am căzut de multe ori în capcana asta. Da, vrei să ajuţi un prieten, vrei să dai o avertizare oricât de mică. Nu ajută. Deloc!

Sunt obosit de oameni de genul. Dar există un pas prin care poţi începe să te tratezi.

Spune-ţi povestea. Analizează-te pe tine. Cum ai gândit, cum ai acţionat, cum crezi că ar fi trebuit să acţionezi. Lasă omul să tragă propriile concluzii.

Opreşte-te din a mai adopta stereotipurile societăţii pe post de concepţii proprii. Nici asta nu ajută.

Cei mai obositori oameni pe care i-am cunoscut vreodată sunt cei căsătoriţi din prima.

Primul partener(ă), s-au luat, au facut ceva ani (de obicei cam pe la 10+). Şi ăştia sunt cei mai experţi dintre experţi! Ei cunosc absolut toate tipurile de oameni din lume şi pot spune perfect ce faci gresit sau bine. Ei deţin înţelepciunea divină în tot ce tine de viata de cuplu.

În extrema cealaltă sunt „colecţionarii” de relaţii. Americanul îi numeşte „damaged goods”. Sunt acele persoane care s-au cuplat de mai multe ori decăt sunt fire de par pe cap.

Oamenii care cred că pentru simplul fapt că au încercat jumătate de turmă şi au eşuat grosolan, îi face pe ei experţi de drept în ale relaţiilor.

Şi ăştia se împart în două categorii: ce-i ce cred că e ceva în neregulă cu ei şi probabil cei mai enervanţi, cei ce cred că toţi bărbaţii/femeile sunt proşti şi vai de ei.

Oameni care se aruncă cu capul înainte mai ceva ca taurul la toreador.

Concluzia?

Nu prea e una evidentă … Omul are reflexul ăsta de a da sfaturi gratuite. Fie din intenţia de a ajuta, sau pentru a îşi satisface narcisismul de a fi „înţelept în toate cele”.

Cel mai bun sfat? Dă-ţi peste gură când te trezeşti dând sfaturi. ;)

Dragi retardaţi ai Interenetului de pretutindeni

19449_303662129518_5441171_n

Ştim că sunteţi şi sunteţi mulţi. Asta e şi frumuseţea Internetului. Aici spre deosebire de viaţa reală, putem să vă sodomizăm în fel şi chip, la orice oră şi după bunul plac. Pentru că putem.

Dar astăzi parcă aţi fost mai mulţi ca niciodată. Parcă a fost un Big-Bang al imbecililor şi aţi fost împrăştiaţi cu viteza luminii peste tot prin Internet.

Subiectul?Doamna de la Roşia Montană

Faptul că omul una spune şi alta face, e lafel de evident si predictibil precum răsăritul soarelui.

Un actor într-o reclamă, este plătit. Da un actor. O persoană care vorbeşte după un scenariu bine definit este un actor. Şi este plătit. Excepţie ar fi cazul în care e minor sau are un retard mintal ca voi, atunci fiind plătit tutorele. Şi 10.000% eşti plătit dacă reclama este una pentru ditai mai corporaţia internaţională.

Continuaţi să distribuiţi acel filmuleţ pe Facebook, Twitter, blog-uri … pe oriunde puteţi. Sunt mulţi ca voi care au nevoie de ajutorul vostru în a înţelege … „de ce răsare soarele”.

În încheiere, vă rugăm nu uitaţi: Niciodată să nu faceţi sex fară prezervativ şi/sau anticoncepţionale … că vai de noi dacă apucaţi să vă reproduceţi.

Care copii ?

brokendick

Toată ţigănia cu BAC-ul de la liceul vieţii deja a început să mă scoată din sărite grav.

În primul rând … care plm copii ???

Toţi elevii care dau BAC-ul, au minim 18 ani ba chiar 19.

Excepţie făcând foarte, foarte puţini care au fost daţi la şcoală de la 8 ani.

În şcoală NU intră părinţii. Elevii ăia cu mâna lor au dat banii, ştiau perfect ce fac şi care sunt consecinţele. Doar că precum la Loto, nu se aşteptau niciodată să câştige.

Săracii copii adulţi!

Pe tema asta, un articol foarte mişto puteţi sa citiţi la Sorina Matei.

Incă una micuţă despre bloggerii din Constanţa

7acaf82993f81aac9b156ac9928ff383

Eu unul sunt introvert. Urăsc grupurile mari, urăsc agitaţia. Dar în aceeaşi proporţie ador să cunosc oameni interesanţi. O conversaţie bună e aproape lafel de plăcută ca şi sexul.

Întotdeauna am găsit interesantă chestia asta numită Internet. Încă de prin 1997 când alergam juma de oraş doar ca să butonez şi eu o oră, două de Netscape pe o conexiune de 28.8 kbit/s

Era incredibil, tone de chestii mişto, era ca şi când m-ar fi lovit cineva cu toata biblioteca din Alexandria :)

Prin ’99-2000 aveam primul site http://ct27stf.home.ro şi mă lăfăiam in 10Mb spatiu de fişiere, îmi încărcasem toate floppy-urile şi tot mai era loc :)

Cum eram şobolan de internet, m-am apucat si de „blogging” când am auzit prima dată de Blogger.com prin 2003. Mai mult de moft, vroiam şi eu să exist pe acolo, poate, poate găseşte cineva ceva interesant la aiurelile scrise de mine.

Apoi am continuat pe weblog.ro care culmea încă mai există şi după toţi anii ăştia :) http://ct27stf.weblog.ro/

Deşi tot aşa la plesneală scriam chestii care mă deranjau, chestii pe care le inventam.

Cine vrea să râdă puţin de mine, găseşte arhiva aici http://www.euareblog.ro/tags/old-imported-posts/

Şi pe 21 Noiembrie 2007 luă naştere într-un mod lafel de sarcastic precum numele … „Eu are blog” :)

A fost odată de demult…

A fost o zi suspec de caldă de 1 Decembrie. Ca nişte patrioţi adevăraţi, eram cu Kappacelul, Ana şi Cosmin la o bere, amănuntele îmi sunt vagi, nu mai ţin minte pe unde eram şi de ce, dar cert este că eram pe la Cireşica când cineva a spus „Bă e BlogMeet în Phoenix!” Şi am ştiut că trebuie să fiu acolo! Ne anunţat, ne trecut pe vreo listă, m-am dus şi am luat un loc acolo unde era multă lume. În primele minute nici n-am fost sigur că m-am asezat la masa care trebuie :)

http://www.dordzbor.ro/?p=211

Erau 2 copii care alergau. Transpiraţi, nu mai ştiau ce se întâmplă. Se chinuiau să facă lumea să se simtă ca acasă. Le-a ieşit :) Erau Roxana şi Marius.

Atunci l-am văzut la faţă pe Bobby Voicu pe care îl ştiam deja de pe internet.  Încă de pe atunci Bobby era un mic monstru sacru al „new media”. Tot internetul ştia cine e el. A venit să încurajeze. A venit să spună oamenilor că e bine ce fac, să le spună că nu sunt mici si neimportanţi.

Apoi în cea mai Românească tradiţie, Roxana şi Marius şi-au luat-o pe cocoaşă pe motiv că nu au fost organizatori buni.

Dar a prins, a captat atenţie, a făcut posibil să existe BlogMeet #3. Şi atunci am avut prezente somităţi ale online-ului. Venise Arhi, alt blogger cunoscut. Dar nu venise să socializeze, nu venise să salute, nu venise să vândă experienţă. Era profesorul care dădea lecţii la copii mici şi proşti. Copii din păcate nu l-au venerat iar „profesorul” nici n-a mai venit.

Eppur si muove…

Fără „media coverage”, fără somităţi, fără „bani din blog”, doar oameni simpli. BlogMeet s-a mai întâmplat.

Unii oameni au mai venit, alţii nu, mulţi au renunţat între timp la blog dar nu ne-am plictisit niciodată.

Mulţi oamenii mişto. Dacă nu era BlogMeetul, n-aveam draci pe cap.
„Gaşca” s-a stabilizat. Da, avem „regulars”. Aceeaşi oameni, ediţie după ediţie răspund prezent. Da, am ajuns să ne cunoaştem bine, să ne „imprietenim”.

Ghilimele pentru că suntem mai mult ca într-o clasă la şcoală. Colegi, ne înţelegem bine dar asta nu înseamnă că ne iubim necondiţionat.

Am reuşit să scăpăm de Vali, deşi nu pentru foarte mult timp.

Nu suntem „salvation army”, nu suntem „biserică”, nu suntem „crucea roşie”.

Nu exista dacă nu salvăm „ceva” ?

Clubul pescarilor, salvează peşti! Este o comunitate.

Clubul vânătorilor, salvează animale! Este o comunitate.

Clubul şahiştilor, salvează materie cenuşie.

Clubul de poker, salvează bani.

Cercul de literatură, salvează copaci!

Clubul de swingeri, salvează job-urile terapiştilor de cuplu.

… got it?

Într-un oraş cu oamenii mai conservatori decât Britonii, încercăm şi noi să facem blog-urile să nu moară în detrimentul televozorului.

 Hai să-ţi fac reclamă, mâncaţi-aş!

Toată lumea ştie că blogării sunt ăia care AU OBLIGAŢIA de a retransmite mesajele publicitare.

Na belea, că noi nu servim din astea :(

S-a mai întâmplat, au venit oameni cerând ajutor, oameni care au asudat la micile lor proiecte, oameni cu dorinţe şi vise, oameni ce au fost ajutaţi.

Degree of Responsibility Darley and Latané determined that the degree of responsibility a bystander feels is dependent on three things:

  1. Whether or not they feel the person is deserving of help
  2. The competence of the bystander
  3. The relationship between the bystander and the victim

Nu tot ce zboară se mănâncă, lafel cum nici toate proiectele nu sunt considerate că merită să fie promovate.

Nu crezi tu în proiectul tău, de ce ar face-o altul?

Ştiu un blogger pentru care lumea dă bani să-i audă ideile http://www.zoso.ro/abonare/

Ştiu un ziarist care nu mai e înstare să vândă nimic http://www.gandul.info/autor/cristian-tudor-popescu

7acaf82993f81aac9b156ac9928ff383

 

Constanţa Blog Meet #14

N-am somn. Mâine trebuie să mă trezesc de dimineaţă dar totuşi nu pot.

Băi, a fost râsu lumii. Frumos, foarte frumos şi direct proporţional lafel de penal. Singura chestie care îmi trece prin minte ca un rezumat din ziua asta, e această şcenă celebră.

Şi da, stau pe balcon, fumez o ţigare şi sunt la o mică abţinere să nu ţip şi eu :)

Azi am avut parte de o domnişoară vexată. Astea sunt moartea mea. Am avut de aface cu d’astea în contiinu încă de pe vremea când eram mic şi îmi curgeau mucii.

Şi da, „I’m mad as hell”, nu m-au lăsat oamenii să îmi fac rutina şi să o calc în picioare. :( O bucăţică din mine a murit.

Totuşi în altă ordine de idei, a fost fun. A fost super. N-a mai fost aşa de mişto de la Crăciunul petrecut La Bebe :) Oameni vechi, oameni noi, unii gălăgioşi, alţii tăcuţi.

Se zice că n-ar exista o comunitate de blogeri în Constanţa. Ba dacă eraţi astăzi acolo, vedeaţi că există, e bine închegată şi precum vinul bun are vechime. Chestiile care rezistă nu se fac peste noapte. Vorba aia, nici Roma n-a fost construită într-o zi.

Dar totuşi astăzi am observat o chestie interesantă, sunt mulţi oameni cu idei şi intenţii nu doar cu vorbe aruncate la plesneală în gura mare. Oameni cărora le pasă, care vor să facă ceva, care vor să construiască ceva.

Era frumos dăcă apucam să stau cu mai mulţi de vorbă, dar alcoolul bată-l vina a triumfat azi. Dar întotdeauna există data viitoare.

Când te-ai considerat prima dată bărbat?

wtf_cat

Încă nu te gândi, citeşte-mă 2 minute până la capăt.

Nu mă interesează în mod special să îmi dai un răspuns, dacă reuşeşti să îţi dai ţie e excelent.

Când te-ai considerat prima dată bărbat?

Când ai făcut 18 ani? Când ai luat permisul? Când te-ai culcat prima dată cu o femeie?

Când ţi-ai luat primul servici? Când ai primit primul salariu? Când te-ai mutat prima dată în chirie?

Când te-ai căsătorit? Când ţi-ai ţinut prima dată copilul în braţe?

Când ţi-ai cumpărat maşină? Când ţi-ai cumpărat casă?

Când ţi-ai văzut copii adulţi? Când ai văzut copii copiilor tăi?

Nu s-a întâmplat încă?

misterioase sunt căile internetului

facturi_hostway

Cine poate să-mi explice pe ce se duc banii mei, îi ridic statuie :)

Ziua în care RSS-urile au murit?

Băi nu reuşesc să gasesc un RSS reader care să se apropie măcar de Google Reader + Helvetireader.

Nici măcar contra cost. :( Se pare că va trebui să renunţ la cititul de RSS-uri.

PS. Pentru cine sare în comentarii, nu mă interesează decât chestii web-based

În vizită pe planeta Cabral

Am vrut să mă iau de viața lu’ Cabral pentru articolul ăsta.

Da nu pot. Omul e în cu totul altă dimensiune. De câteva luni de zile ma tot învârt să scriu articolul ăsta. Încerc să îmi dau seama ce naiba a fost în capul lui când a scris treaba aia.

Bineînțeles, omu e „vedetă”, trebuie să vândă, trebuie să dea bine la publicul feminin, că doar cu grațiile gagicilor își face banii.

Da poate nu. Omu e căsătorit, îl doare la bască, a pierdut contactul cu „jocul”, poate pe vremea lui era așa. La chestia asta mă corectează bunicul, d-zeul să-l odihnească, la un pahar în plus odată a avut un moment de sinceritate și din ce a povestit, si înainte de război femeile erau tot femei, bărbații tot bărbațî.

Atunci care-i faza? Am revenit la articol, am citit comentariile, încercănd din răsputeri sa nu ma bufnească râsul. Nu e de acolo, lumea se ia de el în comentarii.

Complezențe ieftine? Adică te rog, în ambele tabere 50% poate și mai mult sunt uscături.

Hai să nu punem pe nimeni pe piedestal. Nu se merită.

Mie unu mi s-a acrit rău de tot de totă treaba asta de când lumea și pământul cu „războiul” dintre sexe. Și mai am 2 ani până la 30 de ani.

Nu e nici un război, ai putea să îi zici tachinare, da în principiu i-aș zice că „jucătorii” habar nu au cum să își folosească cărțile.

Serios, chiar și denumirea de „război” stârnește râsul.

Ok. Delirez rău în momenul ăsta, da o să revin.

 

Next Page →

icon-pidjin.png