Incă una micuţă despre bloggerii din Constanţa

7acaf82993f81aac9b156ac9928ff383

Eu unul sunt introvert. Urăsc grupurile mari, urăsc agitaţia. Dar în aceeaşi proporţie ador să cunosc oameni interesanţi. O conversaţie bună e aproape lafel de plăcută ca şi sexul.

Întotdeauna am găsit interesantă chestia asta numită Internet. Încă de prin 1997 când alergam juma de oraş doar ca să butonez şi eu o oră, două de Netscape pe o conexiune de 28.8 kbit/s

Era incredibil, tone de chestii mişto, era ca şi când m-ar fi lovit cineva cu toata biblioteca din Alexandria 🙂

Prin ’99-2000 aveam primul site http://ct27stf.home.ro şi mă lăfăiam in 10Mb spatiu de fişiere, îmi încărcasem toate floppy-urile şi tot mai era loc 🙂

Cum eram şobolan de internet, m-am apucat si de „blogging” când am auzit prima dată de Blogger.com prin 2003. Mai mult de moft, vroiam şi eu să exist pe acolo, poate, poate găseşte cineva ceva interesant la aiurelile scrise de mine.

Apoi am continuat pe weblog.ro care culmea încă mai există şi după toţi anii ăştia 🙂 http://ct27stf.weblog.ro/

Deşi tot aşa la plesneală scriam chestii care mă deranjau, chestii pe care le inventam.

Cine vrea să râdă puţin de mine, găseşte arhiva aici http://www.euareblog.ro/tags/old-imported-posts/

Şi pe 21 Noiembrie 2007 luă naştere într-un mod lafel de sarcastic precum numele … „Eu are blog” 🙂

A fost odată de demult…

A fost o zi suspec de caldă de 1 Decembrie. Ca nişte patrioţi adevăraţi, eram cu Kappacelul, Ana şi Cosmin la o bere, amănuntele îmi sunt vagi, nu mai ţin minte pe unde eram şi de ce, dar cert este că eram pe la Cireşica când cineva a spus „Bă e BlogMeet în Phoenix!” Şi am ştiut că trebuie să fiu acolo! Ne anunţat, ne trecut pe vreo listă, m-am dus şi am luat un loc acolo unde era multă lume. În primele minute nici n-am fost sigur că m-am asezat la masa care trebuie 🙂

http://www.dordzbor.ro/?p=211

Erau 2 copii care alergau. Transpiraţi, nu mai ştiau ce se întâmplă. Se chinuiau să facă lumea să se simtă ca acasă. Le-a ieşit 🙂 Erau Roxana şi Marius.

Atunci l-am văzut la faţă pe Bobby Voicu pe care îl ştiam deja de pe internet.  Încă de pe atunci Bobby era un mic monstru sacru al „new media”. Tot internetul ştia cine e el. A venit să încurajeze. A venit să spună oamenilor că e bine ce fac, să le spună că nu sunt mici si neimportanţi.

Apoi în cea mai Românească tradiţie, Roxana şi Marius şi-au luat-o pe cocoaşă pe motiv că nu au fost organizatori buni.

Dar a prins, a captat atenţie, a făcut posibil să existe BlogMeet #3. Şi atunci am avut prezente somităţi ale online-ului. Venise Arhi, alt blogger cunoscut. Dar nu venise să socializeze, nu venise să salute, nu venise să vândă experienţă. Era profesorul care dădea lecţii la copii mici şi proşti. Copii din păcate nu l-au venerat iar „profesorul” nici n-a mai venit.

Eppur si muove…

Fără „media coverage”, fără somităţi, fără „bani din blog”, doar oameni simpli. BlogMeet s-a mai întâmplat.

Unii oameni au mai venit, alţii nu, mulţi au renunţat între timp la blog dar nu ne-am plictisit niciodată.

Mulţi oamenii mişto. Dacă nu era BlogMeetul, n-aveam draci pe cap.
„Gaşca” s-a stabilizat. Da, avem „regulars”. Aceeaşi oameni, ediţie după ediţie răspund prezent. Da, am ajuns să ne cunoaştem bine, să ne „imprietenim”.

Ghilimele pentru că suntem mai mult ca într-o clasă la şcoală. Colegi, ne înţelegem bine dar asta nu înseamnă că ne iubim necondiţionat.

Am reuşit să scăpăm de Vali, deşi nu pentru foarte mult timp.

Nu suntem „salvation army”, nu suntem „biserică”, nu suntem „crucea roşie”.

Nu exista dacă nu salvăm „ceva” ?

Clubul pescarilor, salvează peşti! Este o comunitate.

Clubul vânătorilor, salvează animale! Este o comunitate.

Clubul şahiştilor, salvează materie cenuşie.

Clubul de poker, salvează bani.

Cercul de literatură, salvează copaci!

Clubul de swingeri, salvează job-urile terapiştilor de cuplu.

… got it?

Într-un oraş cu oamenii mai conservatori decât Britonii, încercăm şi noi să facem blog-urile să nu moară în detrimentul televozorului.

 Hai să-ţi fac reclamă, mâncaţi-aş!

Toată lumea ştie că blogării sunt ăia care AU OBLIGAŢIA de a retransmite mesajele publicitare.

Na belea, că noi nu servim din astea 🙁

S-a mai întâmplat, au venit oameni cerând ajutor, oameni care au asudat la micile lor proiecte, oameni cu dorinţe şi vise, oameni ce au fost ajutaţi.

Degree of Responsibility Darley and Latané determined that the degree of responsibility a bystander feels is dependent on three things:

  1. Whether or not they feel the person is deserving of help
  2. The competence of the bystander
  3. The relationship between the bystander and the victim

Nu tot ce zboară se mănâncă, lafel cum nici toate proiectele nu sunt considerate că merită să fie promovate.

Nu crezi tu în proiectul tău, de ce ar face-o altul?

Ştiu un blogger pentru care lumea dă bani să-i audă ideile http://www.zoso.ro/abonare/

Ştiu un ziarist care nu mai e înstare să vândă nimic http://www.gandul.info/autor/cristian-tudor-popescu

7acaf82993f81aac9b156ac9928ff383

 


Post-uri similare:


Comments

One Response to “Incă una micuţă despre bloggerii din Constanţa”

  1. joe (39 comments) on June 25th, 2013 11:58 am

    Idem si eu cu introvertul si agitatia si idem si altii dar uite ca tot ne adunam din cand in cand si ne simtim in mare parte bine, mai ales noi astia care ne nimerim pe aceeasi lungime de unda la anumite lucruri.

    Data viitoare, cred ca organizam ceva mai…intim.

    ReplyReply
    Reply to  joe

Tweetbacks

Trackbacks

Leave a Reply




XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

icon-pidjin.png